Viitorul drogurilor și al domeniului dependenței în UE până în 2040 (scenarii-cadru prospective)

Scenarii: trei variante alternative de viitor în ceea ce privește drogurile și dependența pentru 2040

Selectați unul dintre scenarii.

Scenariul 1
Armonie în UE

Scenariul 2
Gestionare în foarte mică măsură

Scenariul 3
Casă din cărți de joc

Scenariul 1: Armonie în UE

În 2040, inegalitatea socială în UE este mai redusă decât în orice alt moment din memoria recentă. După depășirea mai multor crize în a doua jumătate a anilor 2020, coeziunea economică, socială și teritorială a avansat rapid, ducând la un nivel ridicat de stare de bine colectivă: oamenii nu au cunoscut niciodată o viață atât de bună. Chiar dacă drogurile nu au dispărut complet, dependența de droguri este la cel mai scăzut nivel din toate timpurile și provoacă mai puține daune decât oricând. Polarizarea politică este mult mai redusă, iar societatea în ansamblu are mai multă încredere, ceea ce face mult mai ușoară integrarea numărului tot mai mare de lucrători tineri care se mută în UE (și în interiorul acesteia). Migrația și imigranții au devenit un atu puternic într-o Europă din ce în ce mai diversă, alimentând inovarea și stimulând valoarea adăugată.

Descrierea scenariului

Unde ne aflăm și cum am ajuns aici: UE și întreaga lume în 2040

În 2040, cetățenii UE se bucură de o înaltă calitate a vieții în ceea ce devine din ce în ce mai mult o „Europă a stării de bine”. Chiar dacă nu a părut așa la început, lumea nu a uitat lecțiile învățate din colaborarea internațională de succes din timpul pandemiei de COVID-19, iar după crizele geopolitice de la începutul anilor 2020, renașterea democrațiilor a adus stabilitate în economia mondială. Până în 2040, eforturile susținute depuse în anii 2020 și 2030 pentru a atenua cele mai grave efecte ale schimbărilor climatice și a inversa degradarea mediului încep să dea roade. În plus, după mai bine de un deceniu în care atenția mondială s-a concentrat din ce în ce mai mult asupra importanței inovării și dezvoltării tehnologice, acum există fonduri generoase pentru cercetarea științifică, iar cunoștințele circulă liber prin rețelele internaționale.

Viața în UE în 2040

Coeziunea UE a înregistrat progrese considerabile. Până în 2040, politicile eficiente în materie de imigrație fac ca noii sosiți să fie integrați rapid, iar tinerii migranți compensează efectele îmbătrânirii și reducerii lente a populației (active). În multe sectoare, deficitul de competențe este de domeniul trecutului. Saltul digital realizat până la mijlocul anilor 2030 a adus pe toată lumea și aproape totul, de pretutindeni, în mediul online, iar datorită infrastructurilor îmbunătățite și disponibilității sporite a serviciilor publice, disparitățile dintre regiunile UE s-au redus de mai bine de un deceniu și sunt acum considerabil mai mici decât în 2020. Ca urmare, resentimentele generale s-au atenuat în mare parte, iar oamenii (cei mai mulți dintre ei) au mai multă încredere în instituții și nu mai consideră politica un joc cu sumă zero. Acest lucru a facilitat și lupta împotriva criminalității organizate, ducând la o reducere semnificativă a traficului de droguri și a violenței legate de droguri. Nivelul corupției a scăzut, pentru că rețelele criminale nu mai dispun de fondurile necesare pentru a submina guvernarea, iar rata jafurilor, a spargerilor și a furturilor s-a redus, întrucât acum sunt mai puțini infractori împinși de nevoia de a-și finanța dependența de droguri. Starea de bine colectivă este un element central al politicilor UE și ale statelor membre, existând o mare disponibilitate de a investi capital politic și financiar în acest domeniu.

Starea sănătății publice și a asistenței medicale în 2040

Sistemul de sănătate din 2040 este mult mai puțin împovărat. Pe de o parte, oamenii duc o viață mai sănătoasă, reducerea emisiilor și îmbunătățirea sănătății și siguranței la locul de muncă contribuind la o stare mai bună de sănătate fizică. În același timp, mediile de lucru mai puțin stresante și un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală, precum și absența presiunilor economice și a austerității înseamnă o încărcătură psihologică mai mică și, implicit, mult mai puține tulburări asociate. Pe de altă parte, și sistemul medical s-a îmbunătățit. Datorită unei conectivități sporite, informațiile despre sănătate sunt disponibile aproape peste tot, iar intensificarea cooperării și coordonării la nivelul UE în domeniul sănătății (generată de răspunsul comun la pandemia de COVID-19 și instituționalizată în anii care au urmat) a creat un sistem medical care oferă acces aproape egal la tratament, ceea ce este esențial pentru o societate extrem de diversă. Încă există disparități în ceea ce privește accesul și disponibilitatea, dar accentul pus pe îngrijirea bazată pe comunitate – care se sprijină pe instituțiile locale consacrate, pe relații și pe încredere – face ca acestea să fie minime. Datorită eforturilor inițiativelor UE dedicate longevității, tot mai multe tratamente pentru boli cronice și afecțiuni asociate vârstei înaintate sunt disponibile în sistemul medical general.

Implicații pentru droguri, politicile în materie de droguri și monitorizarea drogurilor în 2040

O mai mare coeziune, armonizare și cooperare transfrontaliere sunt vizibile și în politicile UE în materie de droguri și în punerea lor în aplicare, precum și în componente suplimentare ale politicilor, cum ar fi drepturile omului, siguranța publică și reducerea criminalității, printre altele. În prezent, politicile în materie de droguri sunt pe deplin coordonate și create în colaborare cu societatea civilă, ducând la programe de prevenire la nivelul întregii societăți, care sunt adesea puse în aplicare în contextul programelor de echitate socială și instituite în vederea îmbunătățirii justiției sociale și a echității. Inițiativele de cercetare și dezvoltare, bine finanțate și susținute de date de înaltă calitate, reactive și transparente privind consumul de droguri au făcut posibile intervenții rapide și țintite. Aceste intervenții au devenit norma în fața tiparelor emergente de dependență. Au apărut opțiuni inovatoare de tratament și de prevenție timpurie, care sunt adaptate în permanență pentru a răspunde nevoilor tot mai complexe, iar datorită noilor tehnologii, intervenția rapidă este acum posibilă la nivel individual. Astfel nu doar s-a redus consumul de noi substanțe psihoactive (NSP), dar a scăzut și utilizarea necorespunzătoare a medicamentelor, un sprijin în acest sens fiind introducerea la nivelul întregii UE a medicinei personalizate. Punându-se un accent clar pe reducerea efectelor nocive, nu pe simpla combatere a drogurilor ca atare, unele droguri selectate cu grijă au fost legalizate și sunt disponibile prin canale atent controlate. Datorită politicilor de inovare echilibrate ale UE și influenței sale pe scena mondială, amenințarea unui nou val de droguri sintetice prevăzută de inteligența artificială (IA) nu s-a materializat, iar coordonarea globală joacă, de asemenea, un rol cheie în combaterea drogurilor sintetice în general. De exemplu, comerțul cu precursori de droguri este rapid restricționat de țările exportatoare imediat ce se detectează abuzul, iar piețele online pentru NSP și alte droguri sunt monitorizate și perturbate în permanență.

Scenariul 2: Gestionare în foarte mică măsură

În 2040, UE încă rezistă, dar cu greu. După o succesiune de crize mondiale care au lovit continentul, diviziunile societale sunt mult mai profunde decât înainte și o perspectivă sumbră domină în rândul factorilor de decizie din UE. Pe măsură ce oamenii se străduiesc tot mai mult să facă față creșterii costului vieții, disparitățile locale și sociale în materie de sănătate se adâncesc, ceea ce face ca venitul și localizarea geografică – și nu nevoia – să fie principalii factori care determină accesul la tratamente medicale. Cum drogurile rămân pentru mulți un mecanism esențial de adaptare, autoritățile din UE reușesc cu greu să țină pasul cu complexitatea tot mai mare a abuzului de droguri și de medicamente, a dependenței și a creșterii violenței legate de droguri... dar pentru cât timp?

Descrierea scenariului

Unde ne aflăm și cum am ajuns aici: UE și întreaga lume în 2040

După crizele de la începutul anilor 2020, redresarea s-a menținut lentă. În plus, dependența economică de națiuni străine nu s-a diminuat semnificativ în anii 2030, ceea ce limitează capacitatea UE de a-și exercita influența asupra politicii de export a altor state. Până în 2040, colaborarea internațională s-a redus la asigurarea unui flux comercial constant — dincolo de acest obiectiv, nu există o voință reală de a aborda problemele împreună. În schimb, în ultimul deceniu s-a înregistrat o creștere a campaniilor deliberate de dezinformare, operațiunile de influențare au devenit o practică obișnuită, iar majoritatea statelor nu văd niciun avantaj în schimbul liber de informații. Având în vedere că provocările climatice au fost în mare parte ignorate în ultimii 15 ani în favoarea câștigurilor economice pe termen scurt, impactul schimbărilor climatice este acum din ce în ce mai grav, iar costurile pentru atenuarea lor cresc constant, viața de zi cu zi devenind din ce în ce mai dificilă pentru mulți cetățeni ai UE.

Viața în UE în 2040

În 2040, diferențele de avere dintre regiunile UE nu dau semne că s-ar reduce, iar în unele zone chiar s-au accentuat în ultimul deceniu. Peisajul economic al Uniunii este în prezent prea inegal pentru a oferi standarde de viață similare tuturor cetățenilor săi. Statele membre au avut divergențe și în ceea ce privește administrarea – unele se apropie de regimuri autocratice, în timp ce altele au introdus forme noi de participare publică pentru a-și consolida rădăcinile democratice. Problemele legate de integrarea migranților fac ca deficitul de competențe să persiste în multe sectoare sau – pe măsură ce populația îmbătrânește – chiar să crească. Deși mulți europeni se bucură în continuare de un nivel ridicat de trai și de bunăstare, alții o duc mult mai greu, iar această creștere a inegalităților economice a determinat răspândirea (și normalizarea) criminalității organizate în regiunile cu perspective economice deosebit de sumbre. Speranța de viață începe să scadă, iar ponderea anilor de viață sănătoasă în durata totală a vieții se reduce rapid. Există puține inițiative comune la nivelul UE care vizează aceste probleme, ceea ce creează un mozaic de abordări diferite.

Starea sănătății publice și a asistenței medicale în 2040

„Întotdeauna poate fi mai rău” – aceasta este atitudinea predominantă în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății și al pacienților în 2040. Până acum, sistemele de sănătate au reușit să țină pasul cu incidența mare a bolilor (boli netransmisibile și probleme de sănătate psihică), dar se află la limita capacității. Pentru o mare parte din populația activă, viața de zi cu zi este o luptă. Tot mai mulți oameni trăiesc în medii nesigure, ceea ce duce inevitabil la creșterea numărului de boli transmisibile sau cel puțin la stagnarea reducerii lor. De 15 ani, Europa se îndepărtează încet de modelul unei societăți a stării de bine. Inegalitățile de avere sunt evidente în distribuția bolilor majore, de care suferă în prezent aproape un sfert din populația activă. Situația exactă a echității în sănătate între regiuni și clase sociale rămâne însă necunoscută, întrucât eforturile de îmbunătățire a partajării și a armonizării datelor privind sănătatea s-au soldat cu un eșec în anii 2030. De prea multe ori, accesul la servicii medicale depinde acum de averea și de locul de reședință al fiecăruia. Serviciile medicale de înaltă calitate, produsul unor întreprinderi inovatoare, sunt disponibile pentru cei care și le permit; alții recurg din ce în ce mai mult la autoîngrijire și automedicație, în special pentru problemele de sănătate psihică, sau caută ajutor pe piața neagră tot mai extinsă a medicamentelor eliberate pe bază de rețetă.

Implicații pentru droguri, politicile în materie de droguri și monitorizarea drogurilor în 2040

Statele membre dezincriminează explicit sau implicit anumite droguri recreative, iar ideea unei dezincriminări mai ample câștigă susținători vehemenți, promovată inclusiv de lobbyiști din industrie. Astfel, peisajul de reglementare din UE devine tot mai fragmentat. Prin urmare, drogurile care sunt ilegale în unele țări sunt comercializate agresiv în altele. De asemenea, modificările fluxurilor comerciale au făcut ca unele droguri să fie disponibile pe scară mai largă, în timp ce altele au devenit rare sau mai scumpe. Eforturile de reducere a consumului de droguri nocive, dar legale, de exemplu prin revizuirea legislației UE privind controlul tutunului pentru a crea o generație fără fumat până în 2040 sau prin cooperare internațională, nu au avut succes. În general, tendința de creștere a consumului de droguri și a abuzului și utilizării necorespunzătoare a medicamentelor nu dă semne de încetinire. Destigmatizarea și privațiunile sociale au extins piața abuzului de substanțe, creând noi oportunități infracționale, atât prin inovații privind tipurile de produse – în principal în ceea ce privește NSP și noile droguri sintetice în general –, cât și în prin coridoarele de distribuție emergente, cu care autoritățile se străduiesc să țină pasul. În același timp, comportamentul infracțional asociat drogurilor a crescut semnificativ, ceea ce a dus la o nouă concentrare asupra securității la nivel comunitar. Eforturile de „avertizare timpurie” rămân inegale. În unele state membre, laboratoarele de criminalistică au capacitatea de a identifica NSP și precursorii lor, iar instalațiile de epurare a apelor uzate efectuează continuu teste pentru a detecta prezența de noi droguri; în alte țări însă, reducerile bugetare fac ca autoritățile de aplicare a legii să fie mereu în urmă în ceea ce privește răspunsul la o diversitate mult mai mare de provocări. Adesea, utilizatorii nu sunt conștienți de riscurile pentru sănătate pe care le prezintă noile droguri sintetice, prin urmare sunt expuși unui risc mai mare. Comportamentele de dependență au devenit mai complexe, în timp ce tratamentul se bazează în continuare pe abordări „universale”, posibil și ca urmare a deficitului tot mai mare de informații privind utilizarea și noile tipuri de dependențe. Acest deficit de cunoștințe este agravat de inegalitatea monitorizării. Ca urmare, factorii de decizie nu dispun de orientări detaliate, iar investițiile în politicile antidrog rămân adesea neorientate. Pe de altă parte, incriminarea anumitor droguri și măsurile de asigurare a respectării legii s-au amplificat, iar acțiunile comunitare sunt acum mai frecvente și mai acceptate, deși unii le consideră simptome ale eșecului statului.

Scenariul 3: Casă din cărți de joc

Până în 2040, UE plutește în derivă într-un sistem internațional lipsit de direcție și marcat de instabilitate. Normele și reglementările internaționale sunt în mare parte ignorate, iar blocurile și alianțele politice se dezintegrează. În UE, tendința statelor membre de a acționa individual a dus la fragmentare politică, socială și economică. În majoritatea statelor membre, acest lucru a avut un impact negativ semnificativ asupra sănătății și stării de bine a populației. Sistemele de sănătate sunt în pragul colapsului, funcționând cu mari dificultăți, în timp ce consumul de droguri, alimentat deopotrivă de o nevoie percepută și de comercializare, este acum răspândit în toate straturile societății, iar dependența pare să fie omniprezentă, împreună cu violența legată de droguri.

Descrierea scenariului

Unde ne aflăm și cum am ajuns aici: UE și întreaga lume în 2040

În cei 15 ani care au precedat anul 2040, lumea a devenit din ce în ce mai fragmentată. S-au ridicat bariere comerciale între națiuni, iar cooperarea internațională se află la un minim istoric, măsurile revanșarde devenind norma. În ultimul deceniu, UE a făcut față cu greu provocărilor în cascadă cu care s-a confruntat, iar în prezent nu mai este considerată – nici în afara, nici în cadrul blocului – o forță demnă de luat în considerare în politică. Dependența de livrările de energie din țările autocratice nu a fost redusă și este evident de mult timp că toate obiectivele climatice, cândva simboluri ale unei viziuni europene comune, vor fi ratate cu o marjă considerabilă.

Viața în UE în 2040

În majoritatea statelor membre, situația economică este sumbră. Noile tehnologii au dus la pierderea de locuri de muncă, iar lipsa unor programe de recalificare în ultimul deceniu a făcut ca șomajul să crească, iar salariile să nu țină pasul cu inflația. Mulți oameni sunt copleșiți de greutăți și caută soluții ușoare. În același timp, polarizarea politică, protestele și frustrarea publică au atins cote maxime, iar începând din anii 2030, factorii de decizie se concentrează în mod sistematic asupra problemelor interne pentru a menține stabilitatea internă. Statele membre nu mai așteaptă soluții de la Uniune, iar autoritarismul și formele de naționalism exclusivist au devenit noua realitate. Deși numărul refugiaților la nivel global este mai mare ca oricând și industria europeană este afectată de lipsa de competențe, imigranții sunt respinși la frontierele UE. Inovarea — care acum nu mai este decât un cuvânt la modă pe buzele tuturor — a avut de suferit, chiar dacă i se alocă fonduri considerabile.

Starea sănătății publice și a asistenței medicale în 2040

Poate că nu din lipsă de eforturi, dar de aproape un deceniu, sistemele de sănătate din UE eșuează tot mai des în fața provocărilor care apar. Lipsa finanțării și a resurselor este agravată de eșecul acțiunii colective internaționale în fața amenințărilor comune (de exemplu, noi pandemii), ceea ce face ca urgențele regionale și sezoniere (de exemplu, canicula cauzată de schimbările climatice neatenuate) să nu poată fi gestionate. Odată cu șomajul, inflația și sărăcia generalizate, condițiile de viață s-au înrăutățit considerabil în comparație cu începutul anilor 2020. Muți suferă de depresie și de alte probleme de sănătate psihică, dar opțiunile de tratament sunt limitate, numărul persoanelor din UE fără asigurare de sănătate fiind în creștere. Costurile mari și absența datelor partajate și a unei infrastructuri digitale puternice fac ca soluțiile medicale inovatoare (inclusiv e-sănătatea) să nu fie implementate niciodată la nivelul întregii UE.

Implicații pentru droguri, politicile în materie de droguri și monitorizarea drogurilor în 2040

În UE și în statele sale membre nu mai există o abordare comună a problemelor legate de droguri. Fragmentarea politică a dus la apariția unor legi și a unor politici de asigurare a respectării extrem de variate, iar organizațiile supranaționale au devenit aproape lipsite de putere. Accentul pus pe securitatea internă face să predomine represiunea, nu tratamentul. Se consideră că abordările de tratament și de reducere a efectelor nocive contribuie la această problemă, de aceea ele rămân puternic subfinanțate, ceea ce duce la o lipsă evidentă de cunoștințe, de personal calificat și de cheltuieli pentru cercetare. În același timp, probabil ca urmare a utilizării anterioare pe scară largă a substanțelor „dopante pentru creier”, consumul de droguri a devenit în mare măsură destigmatizat, iar consumul de droguri sintetice și opiacee și abuzul de medicamente sunt fenomene comune.

Prin această comercializare a pieței drogurilor, UE a devenit un producător important de droguri sintetice. Inegalitățile sociale existente sunt evidente și în modul în care sunt percepute anumite droguri și în modul în care sunt redactate și aplicate legile privind drogurile. Furnizorii comerciali sofisticați și inovatori sunt capabili să satisfacă cerințele utilizatorilor înstăriți („gulere albe”) cu produse care sunt fie legalizate ca urmare a activităților de lobby, fie există într-o zonă gri și sunt ignorate de autoritățile de aplicare a legii. În schimb, persoanele sărace recurg la droguri ieftine, produse de obicei în laboratoare improvizate, folosind imprimante 3D piratate pentru droguri chimice și „planuri de imprimare” descărcabile online. Deoarece deseori consumatorii nu sunt deloc conștienți de efectele exacte ale substanțelor pe care le consumă, aceste droguri sintetice duc la creșteri accentuate ale numărului de internări de urgență și de decese legate de droguri la nivel local și regional. De asemenea, întrucât nevoile de tratament rămân nesatisfăcute, amplificarea problemelor de sănătate psihică a dus la creșterea policonsumului și a consumului public de droguri, în special în zonele rurale. Pentru a compensa lipsa de informații și de acțiune creată de știrile false și de fragmentarea politică, grupurile comunitare de autoajutorare umplu golul lăsat de autoritățile copleșite și sunt adesea la fel de ostile față de traficanții de droguri ca și față de autoritățile de aplicare a legii. Viața a devenit mai violentă, deoarece traficanții își reglează conturile prin forță, dependenții comit infracțiuni pentru a-și procura drogurile, iar alții reacționează agresiv din cauza simptomelor de sevraj sau a schimbărilor de personalitate induse de droguri.

În plus, unele țări văd influența destabilizatoare a drogurilor asupra societăților ca fiind un instrument legitim în relațiile internaționale, care oferă un refugiu sigur producătorilor și traficanților de droguri și de precursori chimici. Altele folosesc pur și simplu substanțele sintetice ca sursă de venit, în timp ce rețelele transnaționale de criminalitate organizată, care odinioară se numărau printre principalii beneficiari ai globalizării, întâmpină dificultăți tot mai mari în a opera într-un mediu deglobalizat. În același timp, investițiile corporative în domeniul dependenței se concentrează în principal pe dezvoltarea de substituenți legali și pe furnizarea de tratamente clienților cu venituri mari. Pe de altă parte, monitorizarea fenomenului s-a îmbunătățit, în special ca serviciu pentru sectorul privat, dar nu a reușit să producă un impact asupra rezultatelor în materie de dependență.

Abordarea metodologică

Cum au fost elaborate scenariile EUDA

În cadrul unei serii de ateliere privind viitorul, la care au participat personalul EUDA, factori de decizie, reprezentanți ai punctelor focale naționale Reitox și participanți la Lisbon Addiction 2019 (aproximativ 120 de participanți în total), au fost analizate și discutate cele 14 megatendințe monitorizate de JRC (³) din perspectiva impactului probabil al fiecărei tendințe asupra viitorului drogurilor și al dependenței. Acest proces a dus la identificarea a cinci tendințe despre care s-a considerat că ar putea avea cel mai mare impact asupra domeniului până în 2040. În plus, un exercițiu de analiză a perspectivelor, care a inclus și examinarea rapoartelor EUDA, a identificat alte șase tendințe emergente, care pot fi observate deja în domeniul drogurilor și care pot fi considerate ca fiind evoluții relativ „puternice”, vizibile sau semnificative.

Tabelul 1.  Factori-cheie pentru scenariile-cadru ale EUDA

Pe baza acestei liste de 11 tendințe relevante pentru EUDA în total (vezi tabelul 1 de mai sus), combinată cu o căutare sistematică suplimentară în literatura de specialitate relevantă (⁴) pentru a adăuga informații și evoluții suplimentare, a fost realizat un proces structurat care utilizează o metodologie bazată pe factori-cheie (⁵), care a dus la crearea a trei scenarii de prototip.

La atelierul Scenario Engagement al EUDA, organizat în cadrul conferinței Lisbon Addictions 2022, aceste scenarii-cadru au fost utilizate ca punct de plecare pentru discuțiile din cadrul atelierului (pentru prezentarea de deschidere, vezi Future Impacts, 2022). Facilitatorii de la Future Impacts și EUDA au sprijinit 25 de participanți (⁶) în explorarea scenariilor și dezbaterea implicațiilor specifice pe care acestea le-ar putea avea în orizontul de timp al anului 2040 pentru societate în general, pentru droguri și dependențe, precum și pentru monitorizarea și politica în materie de droguri. Un exercițiu de tip „scrisori din viitor” a furnizat material suplimentar, identificând recomandări pentru politicile actuale. Pe baza rezultatelor structurate colectate, cele trei scenarii au fost apoi detaliate, rafinate și actualizate.

Click to enlarge the image

Close

Ipotezele scenariilor

Anul 2040 a fost ales ca orizont de timp pentru scenarii pentru că a fost considerat suficient de îndepărtat în viitor pentru a stimula gândirea dincolo de următorul ciclu strategic, facilitând astfel o dezbatere în afara limitelor unei abordări de tip „business-as-usual”. În plus, alegerea anului 2040 înseamnă că scenariul rămâne plauzibil pentru public și nu intră prea mult în domeniul fantasticului.

În perioada în care au fost create scenariile, nivelul de volatilitate și perturbare era relativ ridicat, în special în ceea ce privește pandemia de COVID-19 și schimbările din peisajul geopolitic. Prin urmare, evoluțiile viitoare care stau la baza scenariilor au fost interpretate prin prisma cadrului VUCA (volatil, incert, complex și ambiguu). Astfel, s-a pornit de la ipoteza că evenimentele viitoare vor fi, într-o anumită măsură, rapide și imprevizibile, cu relații de cauză și de efect dificil de interpretat. Cu toate acestea, scenariile nu pun în prim-plan în mod intenționat niveluri extreme de perturbare sau volatilitate (de exemplu, izbucnirea unei pandemii cu grad excepțional de mare de letalitate sau începutul celui de-al Treilea Război Mondial). Ele se concentrează mai mult asupra modului în care s-ar putea dezvolta inovarea, economia, societățile, cooperarea și tehnologia, precum și asupra măsurii în care aspecte ale acestor factori ar putea deveni perturbatoare. Contribuțiile referitoare la specificul volatilității extreme ar putea fi incluse în viitoarele activități de analiză prospectivă ale EUDA.

Este important de menționat aici că narațiunile a două dintre scenariile dezvoltate sunt întinse în mod intenționat până la limitele „conului posibilităților”, în timp ce scenariul de tip „business-as-usual” urmează „linia de mijloc”. Acest lucru face posibilă analizarea unei game cât mai largi de implicații. Deși scenariul pozitiv poate părea la prima vedere prea optimist și nerealist, având în vedere traiectoriile actuale, valoarea lui constă în faptul că oferă cititorului posibilitatea de a explora modul în care politicile ar putea fi orientate către aceste rezultate.

Metodologia bazată pe factori-cheie

Metodologia bazată pe factori-cheie utilizează factori-cheie ca piatră de temelie a unui proces transparent, sistematic și complet scalabil. Procesul începe cu examinarea atentă a tuturor factorilor identificați care ar putea influența domeniul de interes („factorii de influență”). Evoluțiile care pot avea un impact semnificativ sunt identificate ca „factori-cheie” (FC). Potențialele evoluții viitoare ale fiecărui factor-cheie sunt descrise mai detaliat pe baza unei analize a literaturii de specialitate, a unor sondaje efectuate în rândul experților sau a altor surse, rezultând astfel mai multe „proiecții” pentru fiecare factor-cheie, care evidențiază diferite direcții posibile de evoluție viitoare.

Rezultatele sunt adesea prezentate sub forma unei casete morfologice, adică o matrice decizională bidimensională, în care fiecare coloană este intitulată cu numele factorului-cheie, iar proiecțiile sunt descrise dedesubt, cu o casetă pentru fiecare proiecție (vezi etapa 3 din figura 2 de mai jos). Acest lucru face posibilă determinarea și vizualizarea combinațiilor de proiecții care sunt compatibile din punct de vedere structural, se potrivesc împreună și sunt coerente. Prin urmare, scenariile sunt formate din combinații de câte o proiecție pentru fiecare factor cheie. Pe baza lor pot fi elaborate scenarii („proiecte de scenarii”), fiecare descriind modul în care diferite evoluții în diferite domenii sociale pot genera o evoluție viitoare plauzibilă.

Datorită caracterului său sistematic, acest proces poate fi actualizat, extins sau redus relativ ușor prin adăugarea, adaptarea sau eliminarea unor factori-cheie și/sau proiecții, făcând posibilă adaptarea rapidă a scenariilor la cerințe și condiții în schimbare, dacă și atunci când apar informații noi. În acest cadru metodologic este posibilă și adăugarea de „microscenarii” axate pe anumite teme specifice sau crearea de scenarii regionale specifice care evidențiază evoluțiile dintr-o anumită regiune sau țară [rămânând în același timp aliniate la scenariile-cadru (sau la macroscenarii)].

Click to enlarge the image

Close

Actualizarea din 2024

Scenariile nu sunt statice, ci trebuie monitorizate, supuse testelor de rezistență și actualizate. Pentru a fi cât mai eficiente, scenariile trebuie să devină parte a unui proces permanent în cadrul căruia să fie comparate în mod regulat cu evoluțiile recente, să fie dezbătute și adaptate și să genereze noi concluzii.

Acest document prezintă modul în care au fost actualizate scenariile-cadru inițiale. Pentru această actualizare din 2024, Future Impacts și-a revizuit fundamentele inițiale pentru a evalua cât de bine s-au menținut ipotezele și a realizat o scurtă analiză a literaturii de specialitate. A devenit evident că noile evoluții, pe care setul anterior de factori-cheie nu le-a reflectat pe deplin, au avut un impact asupra domeniului drogurilor, evidențiindu-se mai multe aspecte. Unul dintre acestea se referă la evoluțiile tehnologice care se maturizează rapid din domeniul inteligenței artificiale; altul este o volatilitate geopolitică persistentă, manifestată prin utilizarea primelor semne ale consumului de droguri pentru a obține un avantaj politic. De asemenea, creșterea numărului de noi substanțe psihoactive și de droguri sintetice – care se preconizează că se va accelera și va căpăta amploare atât în UE, cât și în afara acesteia – apare în toate cele trei scenarii, prevalența acestora fiind determinată de evoluția celorlalți factori-cheie.

EUDA va continua să dezvolte aceste scenarii și pe viitor.

Referințe

EUDA (Agenția Uniunii Europene privind Drogurile) (2022), Un set de instrumente prospective pentru domeniul drogurilor. 

EUDA (2023), The future of drug monitoring in Europe until 2030: a report summarising the findings and lessons learnt from the EMCDDA’s ‘futures study’ (Viitorul monitorizării drogurilor în Europa până în 2030: un raport care sintetizează constatările și lecțiile învățate din „studiul viitorului” al EMCDDA). 

EUDA (2024), Înțelegerea situației drogurilor în Europa în 2024 – principalele evoluții (Raportul european privind drogurile 2024).

Future Impacts (2022), 3 Scenarios, 3 Alternative Addiction Futures for 2040 (Scenarii, 3 variante alternative de viitor în ceea ce privește dependența pentru 2040). Prezentare pentru atelierul Scenario Engagement al EMCDDA la LxAddictions22. 

JRC (Centrul Comun de Cercetare) (2023), Reference foresight scenarios: scenarios on the global stand of the EU in 2040 (Scenarii de referință pentru analiza prospectivă: scenarii privind poziția globală a UE în 2040). 

AEM (Agenția Europeană de Mediu) (2020), Population trends 1950-2100: globally and within Europe (Tendințele populației în perioada 1950-2100: la nivel mondial și în Europa). 

AEM (2021), Trends and projections in Europe 2021 (Tendințe și previziuni în Europa 2021). 

OIM (Organizația Internațională pentru Migrație) (2020), The future of migration to Europe (Viitorul migrației către Europa). 

Kosow, H. și Gaßner, R. (2008), Methods of future and scenario analysis: overview, assessment and selection criteria (Metode de analiză a viitorului și a scenariilor: prezentare generală, evaluare și criterii de selecție). 

Oxfam (2020), Global megatrends: mapping the forces that affect us all (Megatendințe globale: cartografierea forțelor care ne afectează pe toți). Oxfam International Discussion Papers. 

Note

Mulțumiri

Future Impacts pentru sprijinul acordat în ghidarea procesului de analiză prospectivă al EUDA, inclusiv în elaborarea scenariilor și a setului de instrumente aferent.

Despre Future Impacts

Future Impacts proiectează și implementează procese prospective axate pe întrebări legate de viitor pentru organizații și corporații. Realizăm proiecte de analiză prospectivă pentru a identifica astăzi opțiuni de acțiune orientate spre viitor. În acest scop, utilizăm sau combinăm analiza tendințelor, scenarii și sondaje de tip Delphi, precum și alte abordări. Pe lângă concentrarea noastră pe dezvoltarea și implementarea de jocuri prospective individualizate, ne axăm și pe consolidarea capacității de analiză prospectivă. Ne sprijinim clienții să‑și extindă capacitățile și competențele de analiză prospectivă prin activități de formare, seturi de instrumente și mentorat.