La încheierea mandatului meu de 10 ani în calitate de director executiv al Agenției Uniunii Europene privind Drogurile (EUDA), aș dori să prezint un gând personal cu privire la un deceniu marcat de transformări profunde. Acești ani au stat sub semnul crizelor și al incertitudinii: atacuri teroriste semnificative în Europa, criza migrației, instabilitate în regiunile învecinate, Brexit, pandemia de COVID-19 și, mai recent, războiul din Ucraina și alte tensiuni geopolitice noi. Fiecare dintre aceste evenimente a afectat sănătatea publică, securitatea și coeziunea socială. În acest context, fenomenul drogurilor din Europa a evoluat într-un ritm și cu o amploare nemaiîntâlnite în cei 35 de ani în care am lucrat în acest domeniu.
Un deceniu al schimbărilor semnificative
Când mi-am început mandatul în 2016, heroina era în continuare principalul drog problematic și detectam aproximativ două noi substanțe psihoactive în fiecare săptămână. Deși inovarea în chimia sintetică se accelerase deja, situația de acum este radical diferită. În ultimii 27 de ani, Sistemul european de avertizare timpurie privind noile substanțe psihoactive a identificat peste 1 000 de substanțe necunoscute până atunci, iar în fiecare an aproximativ 400-450 dintre acestea reapar pe piață undeva în Uniunea Europeană. Acest lucru reflectă dinamismul extraordinar al pieței drogurilor ilegale și complexitatea crescândă a ceea ce trebuie să monitorizăm.
Cea mai semnificativă schimbare a fost însă creșterea exponențială a producției și traficului de cocaină. Această tendință a început în perioada negocierilor de pace din Columbia și s-a transformat într-un fenomen fără precedent. Cocaina este astăzi mai accesibilă, mai ieftină și mai dăunătoare în Europa decât oricând. Sosirea sa în cantități record prin intermediul containerelor maritime a schimbat în mod fundamental mediul operațional pentru autoritățile vamale, de aplicare a legii și judiciare. În paralel, producția de droguri sintetice (amfetamine, metamfetamine, ecstasy) în UE s-a extins, fiind sprijinită de precursori chimici obținuți la nivel internațional și facilitată de o logistică infracțională din ce în ce mai sofisticată.
Această „hiperdisponibilitate” a drogurilor a contribuit la transformarea profundă a modelelor de consum. Policonsumul de substanțe a devenit norma, iar granița dintre drogurile ilegale, substanțele neclasificate și medicamentele folosite necorespunzător este din ce în ce mai neclară. În prezent, mulți oameni consumă substanțe nu numai în scop recreativ, ci și pentru a gestiona stresul, anxietatea sau presiunile legate de performanță – reflectând o criză mai amplă legată de sănătatea psihică, care a afectat în mod deosebit tinerii și a fost exacerbată în perioada pandemiei de COVID-19. Nu toate aceste substanțe sunt droguri și nu toate sunt la fel de periculoase, ceea ce înseamnă că trebuie să ne schimbăm abordarea: nu putem considera că toate aceste persoane sunt infractori sau „dependenți de droguri”, așa că avem nevoie de un nou model care să țină seama mai bine de situația din ce în ce mai complexă.
Criminalitatea organizată în evoluție
Acest deceniu a evidențiat, de asemenea, măsura în care criminalitatea organizată s-a adaptat, s-a extins și s-a diversificat. Pe când atenția Europei era concentrată în mare parte asupra combaterii terorismului, rețelele infracționale își consolidau influența. După cum am arătat în primele noastre rapoarte privind piețele drogurilor din UE, traficul de droguri reprezenta deja cel puțin 30 % din veniturile criminalității organizate în Europa. S-au schimbat însă amploarea și complexitatea acestor organizații, precum și acoperirea lor geografică.
Grupurile infracționale organizate și-au extins activitățile la scară globală și își desfășoară acum activitatea simultan în regiunile lor de origine, în statele membre ale UE și în țările producătoare de droguri. Creșterea bruscă a disponibilității cocainei a intensificat concurența, aducând cu sine accentuarea violenței legate de piață și extinderea capacităților infracționale. O tendință definitorie este apariția „infracțiunii ca prestație de servicii”, cu rețele specializate care se ocupă de tot, de la construcția de laboratoare la scară industrială până la achiziționarea de substanțe chimice, logistică și violență la cerere. Anchetele majore din ultimii ani au scos la iveală niveluri fără precedent de coordonare între grupuri care își desfășoară activitatea pe mai multe continente.
În Europa, detectarea laboratoarelor de droguri sintetice — inclusiv a unităților cu capacitate de producție industrială — a crescut semnificativ. Unele prezintă semne de sprijin tehnic extern sau legături internaționale. Tinerii sunt recrutați prin intermediul platformelor de comunicare socială și sunt transportați dincolo de frontiere pentru a săvârși acte de violență. Aceste evoluții evidențiază adaptabilitatea și cruzimea rețelelor implicate.
Un mediu internațional mai complex
Și mediul internațional este în schimbare. Deși principalele țări producătoare de cocaină sunt în continuare Columbia, Peru și Bolivia, deplasarea activităților infracționale a afectat profund țările învecinate, inclusiv Ecuadorul. Frontierele greu de controlat și coridoarele de trafic stabilite au creat noi vulnerabilități.
Situația privind producția și traficul de amfetamină și metamfetamină din alte regiuni, cum ar fi Orientul Mijlociu și Asia Centrală, se schimbă, de asemenea, rapid, acesta fiind deopotrivă un factor determinant și un rezultat al unor schimbări mai structurale din anumite țări sau regiuni. De exemplu, căderea regimului Assad în Siria a scos la iveală implicarea semnificativă a autorităților naționale, la cel mai înalt nivel, în producția și traficul unei amfetamine numite captagon.
Alt exemplu al impactului global al deciziilor locale este interzicerea de către regimul taliban din Afganistan a producției de opiu și impactul probabil al acestei interdicții asupra pieței europene a heroinei și opioizilor sintetici. Se consideră că eficacitatea interdicției privind opiul ar putea avea un efect în lanț în Europa, provocând o penurie de heroină care ar putea duce la trecerea la consumul de opioizi sintetici, un grup de substanțe noi responsabile pentru peste 100 000 de decese prin supradoză pe an în SUA în ultimul deceniu.
În acest context, cooperarea internațională structurată rămâne esențială, atât la nivel politic, cât și la nivel operațional. În ultimii 10 ani s-a consolidat cooperarea dintre UE și alte regiuni ale lumii, cum ar fi America Latină și zona Caraibilor, Balcanii de Vest și Asia Centrală.
Dialogul politic cu țările partenere cheie – în special în ceea ce privește precursorii chimici și tendințele în materie de droguri sintetice – s-a intensificat și va deveni din ce în ce mai important pentru abordarea unei piețe globale interconectate și aflate în evoluție rapidă. A fost intensificată și cooperarea operațională, prin programe specifice, cum ar fi EU-ACT sau El PAcCTO, dintre agențiile UE și țările partenere, precum și dintre forțele de poliție și autoritățile vamale europene și naționale.
Schimbarea tiparelor riscurilor pentru sănătate și viața socială
Peisajul în schimbare al drogurilor se intersectează cu vulnerabilități sociale mai ample. Europa se confruntă cu o provocare urgentă în ceea ce privește sănătatea psihică, mai ales în rândul tinerilor. Chiar și înainte de COVID-19, creșterea nivelului de suferință psihică era evidentă, iar pandemia și perturbările ulterioare din educație și viața socială au intensificat aceste probleme. În acest context, consumul de substanțe devine adesea un mecanism de adaptare.
O problemă deosebit de îngrijorătoare este dependența de cocaină. Dovezile arată un interval de aproximativ 12-13 ani între primul consum și prima solicitare a unui tratament. Dat fiind că disponibilitatea cocainei în Europa a crescut brusc în urmă cu șapte-opt ani, trebuie să ne pregătim pentru o creștere semnificativă a cererii de tratament. Cu toate acestea, Europa tot nu dispune de protocoale de tratament eficiente pe scară largă pentru dependența de cocaină și de stimulanți și nu are suficiente servicii specializate. Investițiile în cercetare, inovare și capacitatea de prestare a serviciilor sunt acum urgente, iar în acest domeniu UE poate avea o influență semnificativă.
Opioizii și opioizii sintetici rămân însă o amenințare majoră. Deși nivelul nostru mediu de răspuns este, în general, destul de bun, există disparități semnificative între țări și regiuni, precum și între UE și unii din vecinii săi, cum ar fi țările din Balcanii de Vest.
Principalele domenii în care sunt necesare îmbunătățiri sunt adoptarea și aplicarea unor standarde de calitate pentru tratament, dezvoltarea unor programe de prevenție bazate în măsură mai mare pe date concrete pentru persoane și comunitățile lor, precum și conceperea și extinderea unor programe de reducere a riscurilor mai bine adaptate la riscurile și efectele nocive actuale și viitoare.
De exemplu, în UE, opt țări din 27 nu au adoptat încă nicio măsură pentru administrarea naloxonei în caz de supradoză cu opioizi. Într-un moment în care cu toții suntem martorii epidemiei de decese legate de consumul de opioizi din America de Nord, este normal să ne exprimăm îngrijorarea, dar, pentru a ne asigura că UE este pregătită, este esențial să luăm deciziile corecte anticipând o posibilă epidemie în UE.
În ultimii 30-40 de ani s-au înregistrat progrese remarcabile în UE, inventarea și includerea reducerii riscurilor fiind un principiu-cheie al unei politici moderne și echilibrate în materie de droguri. Prin conceperea unor intervenții de reducere a riscurilor și a consecințelor dăunătoare ale consumului de droguri, aceste servicii au salvat vieți și au oferit condiții de viață mai bune clienților care au fost plasați în centrul intervențiilor încă din faza de proiectare. Dacă UE dorește să fie pregătită să facă față noilor provocări, includerea persoanelor care consumă droguri și a familiilor lor în discuție va fi esențială.
A pierdut Europa controlul?
Amploarea traficului și creșterea criminalității organizate ne fac în mod firesc să ne întrebăm dacă Europa pierde controlul. Răspunsul meu este clar: Europa nu a pierdut bătălia. Provocarea este însă redutabilă, iar acțiunea colectivă este esențială.
Anul acesta marchează o etapă importantă: adoptarea noului Plan de acțiune al UE împotriva traficului de droguri, împreună cu o strategie reînnoită a UE în materie de droguri. Aceste instrumente introduc măsuri concrete și coordonate, elaborate împreună cu statele membre și însoțite de o monitorizare riguroasă. În întreaga Europă, porturile consolidează securitatea și coordonarea prin intermediul Alianței portuare europene. Răspunsurile judiciare sunt consolidate, inclusiv prin înființarea de instanțe specializate în țări precum Franța și Belgia.
Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că capacitățile statului au fost suprasolicitate. Crizele succesive au redus bugetele publice, în timp ce rețelele infracționale au devenit mai puternice, mai bogate și mai interconectate. Reechilibrarea acestei ecuații va necesita investiții susținute, nu numai în aplicarea legii, vamă și justiție, ci și în prevenție, tratament, sprijin social și dezvoltare comunitară.
Consolidarea rezilienței și cooperării
Corupția rămâne o amenințare persistentă. Organizațiile criminale se adaptează rapid – pe măsură ce porturile înăspresc sistemele de control al accesului, ele își reorientează atenția către alte roluri importante, cum ar fi planificatorii logistici. În unele țări, personalul din justiție și din penitenciare a fost amenințat. Experiența Italiei arată că independența puternică a sistemului judiciar și structurile antimafia specializate sunt indispensabile pentru recuperarea teritoriului și restabilirea încrederii în instituțiile publice.
Trebuie să recunoaștem și că multe orașe europene au cartiere care se confruntă de zeci de ani cu probleme legate de droguri. Creșterea recentă a violenței reflectă adesea vulnerabilitățile sociale și economice subiacente. Consolidarea rezilienței comunităților, îmbunătățirea condițiilor de viață și oferirea de oportunități tinerilor trebuie să facă parte din strategia noastră pe termen lung.
Perspective viitoare
Brexitul a perturbat cooperarea științifică și operațională de lungă durată, dar mă bucur că am finalizat acum conținutul unui nou acord bilateral de cooperare cu Regatul Unit. După ce este aprobat oficial, acordul va restabili colaborarea structurată în domenii esențiale, cum ar fi sistemul de avertizare timpurie, noile droguri, riscurile și intervențiile la nivelul comunității, un pas important pentru ambele părți.
La sfârșitul mandatului meu, sunt profund recunoscător pentru angajamentul colegilor și partenerilor din Europa și nu numai. Sunt în continuare convins că Europa dispune de instrumentele, cunoștințele și parteneriatele necesare pentru a face față provocărilor viitoare. Amenințarea reprezentată de fenomenul modern al drogurilor este pluridimensională – penală, socială și legată de sănătatea publică. Abordarea acestei probleme necesită unitate, realism și determinare, precum și capacitatea de inovare și de adaptare.
Ce ne va garanta succesul depășește însă cu mult resursele, instrumentele și finanțarea. Acest lucru va fi angajamentul nostru față de valorile noastre, față de un model de societate bazat pe democrație și pe respectarea drepturilor fundamentale ale tuturor, inclusiv ale persoanelor care consumă substanțe de orice fel. Un model care plasează ființele umane în centrul său, care urmărește să asigure starea de bine a tuturor și care promovează dialogul, respectul și valorificarea diferențelor.
La acest lucru a contribuit agenția noastră europeană de la crearea sa din februarie 1993 ca Observator European pentru Droguri și Toxicomanie, furnizând date, informații și analize pentru a permite adoptarea unor politici care să se bazeze în măsură mai mare pe informațiile oferite de știință, de societatea civilă și de vocile persoanelor cu experiență în domeniul dependenței.
Promovarea și sprijinirea elaborării de politici bazate pe dovezi științifice reprezintă o luptă constantă împotriva rezistenței la schimbare, ignoranței și relei-credințe, post-adevărului și știrilor false. Uniunea Europeană are meritul de a fi creat Agenția Uniunii Europene privind Drogurile cu un mandat nou și extins, care funcționează din 2024.
A fost un mare privilegiu și o mare onoare pentru mine să fiu director executiv al agenției și să contribui la construirea unei Europe mai echitabile și mai eficace pentru cetățenii săi, pentru factorii săi de decizie și pentru persoanele care consumă droguri și familiile lor.
Părăsesc această funcție cu încrederea că EUDA este pregătită să‑și îndeplinească noua misiune și am certitudinea că succesoarea mea, Dr. Lorraine Nolan, va conduce cu succes agenția pe parcursul provocărilor și evoluțiilor viitoare. La nivel personal, voi continua să sprijin eforturile de construire a unei Europe mai sigure, mai sănătoase și mai reziliente și adresez sincere mulțumiri tuturor celor care au contribuit la această misiune comună în ultimul deceniu.
