Boli infecțioase asociate consumului de droguri – situația actuală în Europa (Raportul european privind drogurile 2024)

Revenirea notificărilor HIV la nivelurile anterioare pandemiei evidențiază nevoile de dezvoltare a serviciilor

Persoanele care își injectează droguri sunt expuse riscului de infecții, cum ar fi hepatita virală B și C (HVB și HCV) și virusul imunodeficienței umane (HIV). Aceste infecții pot provoca boli cronice care pot duce la daune grave legate de sănătate, inclusiv deces. Deși în Uniunea Europeană noile infecții cu HIV legate de consumul de droguri injectabile sunt în scădere, pe termen lung, peste jumătate din țările care au raportat date au înregistrat o creștere a notificărilor de noi cazuri de infecții cu HIV în 2022, față de 2021. (Figura 10.1). Creșterea observată în 2022 poate reflecta, în parte, cel puțin, creșterea ratelor de testare a HIV ca urmare a ridicării restricțiilor privind circulația legate de pandemia de COVID-19 și a revenirii la funcționarea prepandemică a serviciilor de sănătate (inclusiv testarea HIV). Alt posibil factor contributiv este circulația între țările europene a persoanelor care trăiesc cu diagnostic HIV cunoscut, în urma invaziei Rusiei în Ucraina. Prin urmare, aceste date trebuie interpretate cu prudență deoarece nu indică neapărat o creștere a ratelor de infecții noi. De asemenea, nu pun neapărat sub semnul întrebării declinul pe termen lung al notificărilor HIV. Scăderea de 38 % observată din 2010 se situează sub obiectivul de reducere cu 75 % stabilit de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), ceea ce sugerează că este încă nevoie de eforturi sporite în acest domeniu.

 

Sursă: ECDC.

De asemenea, este important de remarcat rolul pe care par să-l joace stimulanții în prezent în infecțiile cu HIV legate de consumul de droguri injectabile. Injectarea substanțelor stimulante, singure sau în combinație cu opioizi a fost asociată cu majoritatea focarelor de HIV documentate în Europa în ultimul deceniu, iar focarele locale de HIV asociate consumului de droguri stimulante prin injectare continuă să fie raportate, cu un exemplu de epidemie în curs, care era încă activă în 2022, raportată la Monza, în Italia (Figura 10.2). Disponibilitatea crescută a cocainei pe piața europeană a drogurilor și injectarea ei reprezintă un motiv de îngrijorare, deoarece poate duce la mai multe focare de HIV.

 

 

Alt motiv de îngrijorare este că, în 2022, peste 40 % din cazurile noi diagnosticate cu HIV asociate consumului de droguri injectabile în Uniunea Europeană au fost diagnosticate tardiv. Pacienții cu diagnostic HIV tardiv au risc mai mare de morbiditate și mortalitate legate de HIV și pot avea un răspuns mai slab la tratamentul antiretroviral. Testarea voluntară și confidențială a bolilor infecțioase la persoanele care își injectează droguri este o condiție prealabilă pentru conectarea la servicii de îngrijire și tratament.

Până în 2022, nicio țară care raportează la EMCDDA nu atinsese încă toate obiectivele 95-95-95 OMS pentru continuitatea îngrijirii în rândul persoanelor care își injectează droguri și trăiesc cu HIV. Aceste obiective urmăresc ca, până în 2030, 95 % din persoanele care trăiesc cu HIV să fie testate, 95 % din aceste persoane să facă terapie antiretrovirală și 95 % dintre acestea să obțină supresie virală. În general, în rândul persoanelor care trăiesc cu HIV, este mai puțin probabil ca persoanele care își injectează droguri să fie diagnosticate, trimise la îngrijire și să obțină blocarea virală. Acest lucru implică un risc mai mare de morbiditate și mortalitate asociate cu HIV, precum și posibilitatea unei transmiteri suplimentare. Ghidul recent al EMCDDA și ECDC privind prevenirea și controlul bolilor infecțioase în rândul persoanelor care își injectează droguri sprijină punerea în aplicare a unor servicii de testare adaptate, bazate pe comunitate. Acest lucru include testarea în afara cadrelor medicale formale, de exemplu în servicii de proximitate, scoțând în evidență abordarea mai integrată a testării și a legăturii cu asistența medicală ca modalitate eficientă de a reduce această inegalitate persistentă în materie de sănătate. Metodele de reducere a efectelor nocive sunt considerate acum fundamentale pentru reducerea transmiterii HIV în rândul persoanelor care își injectează droguri, în special furnizarea de echipamente sterile de injectare, inclusiv în închisori și prin farmacii. Acoperirea și accesul la furnizarea gratuită de ace și seringi rămân însă insuficiente în multe țări, doar 5 din cele 17 țări cu date disponibile atingând obiectivele OMS privind furnizarea de servicii în 2022 (Figura 10.3). Obținerea unei finanțări sigure pentru serviciile de reducere a riscurilor care lucrează cu persoane care își injectează droguri poate fi dificilă în unele țări. De exemplu, organizațiile neguvernamentale din Bulgaria și România au avut în ultimii ani dificultăți de finanțare și de achiziții publice, ceea ce a dus la reducerea furnizării. În Sofia, în perioada de furnizare redusă de seringi, ratele de prevalență a HIV în urma testelor de diagnostic de rutină efectuate în centrele de tratare a drogurilor au crescut, ajungând la 15 % în 2022, ceea ce reflectă riscul creșterii infecțiilor atunci când nivelul serviciilor este inadecvat.

 

Norvegia este pe cale să elimine VHC ca amenințare pentru sănătatea publică în rândul persoanelor care își injectează droguri

În Europa, persoanele care își injectează droguri au și o prevalență mare de hepatită virală cronică, iar consumul de droguri injectabile rămâne cel mai frecvent factor de risc pentru noi îmbolnăviri cu VHC. Un studiu recent a constatat că cel puțin 36 % din prevalența cronică totală a HCV în statele membre ale UE, Norvegia și Islanda este asociată cu consumul de droguri injectabile. Există, de asemenea, dovezi că serviciile de reducere a efectelor nocive, de exemplu programele de distribuire de ace și seringi, precum și furnizarea unui tratament cu agoniști opioizi, pot reduce riscul de transmitere a VHC. După cum s-a menționat anterior, acoperirea și accesul la aceste intervenții variază considerabil între țările europene (Figura 10.4). În abordarea daunelor asociate cu infecția cu VHC, este important să se identifice persoanele care rămân infectate cronic cu virusul, deoarece acestea sunt expuse riscului de ciroză și cancer și pot transmite virusul altor persoane prin folosirea în comun a echipamentului de injectare care a fost în contact cu sângele lor. În multe țări există însă bariere în calea testării și tratării VHC, cu rezultatul că multe infecții cu VHC nu sunt diagnosticate și tratate.

Datele sunt la nivelurile NUTS 2 sau 3. Pentru informații privind NUTS (nomenclatura unităților teritoriale pentru statistică), vizitați site-ul Eurostat. Lipsa datelor la nivelurile NUTS 2 sau 3 nu înseamnă că intervenția nu este disponibilă într-o țară.

Tendințele în timp ale prevalenței infecției active cu VHC în rândul persoanelor care își injectează droguri sunt utile pentru monitorizarea impactului prevenirii și tratamentului. EMCDDA monitorizează progresele la nivel național prin barometrul eliminării. Dintre țările care raportează OEDT, numai Norvegia are dovezi că a ajuns la reducerea de 80 % a prevalenței HCV-ului viremic în rândul persoanelor care își injectează droguri între 2015 și 2021, care este necesar pentru atingerea obiectivului de dezvoltare durabilă 3.3 privind eliminarea HCV până în 2030. Prevalența infecției active cu VHC, măsurată prin ARN- VHC într-un studiu amplu de seroprevalență în rândul persoanelor care își injectează droguri și utilizează serviciile de reducere a riscurilor din Oslo, a scăzut cu peste 80 % între 2015 (46 %) și 2022 (8,9 %). O tendință similară în prevalența infecțiilor active s-a observat în Bergen și Stavanger, iar modelizările sugerează că incidența în rândul persoanelor care își injectează droguri a scăzut cu 79 % la nivel național în aceeași perioadă.

Răspunsul la interacțiunile dintre consumul de droguri cu risc mare și comportamentele sexuale necesită parteneriate între mai multe agenții

Consumul de stimulanți iliciți și a altor droguri pentru a facilita întâlnirile sexuale de grup, uneori de lungă durată, în rândul bărbaților care întrețin relații sexuale cu bărbați se numește chemsex. Printre drogurile asociate acestei practici se numără stimulanții sintetici, depresoarele și disociativele, iar atât consumul de droguri cu risc mare, cât și comportamentele sexuale cu risc mare pot avea loc în anumite medii, ceea ce face ca acesta să fie un domeniu important pentru acțiuni de informare și reducere a riscurilor. Consumul cu risc mare a unora din aceste droguri, inclusiv consumul de droguri injectabile, expun persoanele la risc de boli infecțioase, de intoxicație acută cu droguri și de alte probleme de sănătate. Adesea, consumatorii de droguri în acest mod nu sunt prezenți ca beneficiari în clinicile de tratare a drogurilor, dar pot fi în contact cu alte servicii, inclusiv cu servicii de sănătate sexuală. Furnizarea de răspunsuri eficace de reducere a efectelor nocive pentru persoanele implicate în aceste comportamente cu grad mare de risc rămâne o provocare, iar dezvoltarea de intervenții adaptate este necesară. În Europa, serviciile de tratament pentru consumul de droguri și problemele de sănătate sexuală sunt de obicei finanțate separat, au criterii de eligibilitate diferite și rareori sunt amplasate în același loc. Acest lucru face dificilă furnizarea de îngrijiri integrate pentru persoanele expuse riscului dublu de a întreține relații sexuale neprotejate și de a consuma droguri cu risc mare în contextul consumului sexualizat de droguri.

Sunt necesare în continuare investiții mai mari pentru atingerea obiectivelor globale

Factorii de decizie ai UE s-au angajat față de strategiile globale ale OMS în domeniul sănătății pentru a pune capăt SIDA și epidemiilor de hepatită virală și de infecții cu transmitere sexuală până în 2030. Atingerea acestor obiective necesită însă în continuare investiții mai mari în servicii de reducere a efectelor nocive, testare și corelare cu tratamentul, deoarece furnizarea de servicii în multe țări rămâne insuficientă. Prin urmare, sunt necesare eforturi mai mari pentru a preveni viitoarele focare și a reduce transmiterea, reducând astfel costul sanitar asociat cu HIV, VHC, VHB și alte infecții în rândul persoanelor care își injectează droguri.

Principalele date și tendințe

HIV/SIDA

• În 2022, numărul de noi notificări HIV legate de consumul de droguri injectabile în Uniunea Europeană a crescut la 968, față de 662 în anul precedent (Figura 10.5)
• Ponderea cazurilor noi de HIV legate de consumul de droguri injectabile a crescut, de asemenea, între 2021 și 2022: de la 4,8 % la 5,9 % din cazurile noi cu cale de transmitere cunoscută. În 2022, ponderea cazurilor noi de HIV legate de consumul de droguri injectabile a fost de peste 10 % în Letonia (25 %), Finlanda (21 %), Luxemburg (19 %), Grecia (15 %), Lituania (14 %), Germania (11 %) și Norvegia (11 %).
• În 2022, în Uniunea Europeană au fost notificate 165 de noi diagnostice de SIDA legate de consumul de droguri injectabile.
• Diagnosticarea și inițierea târzie a tratamentului în rândul populațiilor marginalizate a fost o caracteristică importantă a celui mai recent cluster de HIV detectat în Uniunea Europeană. Situat în regiunea Lombardia din Italia, a implicat 20 de infecții legate analitic, dobândite între 2006 și 2022, depistate la aceeași tulpină HIV care prezenta mutații asociate rezistenței.

 

HCV și HBV

• Cinci țări europene dispun de estimări recente ale prevalenței infecției active cu VHC în rândul persoanelor care își injectează droguri și beneficiază de serviciile de droguri. Prevalența infecției active cu HCV derivată din studiile de seroprevalență a variat de la puțin sub 9 % (Oslo, 2022) la 27 % (Bavaria, 2022), în timp ce rezultatele testelor de rutină de diagnosticare a HCV au variat între 15 % (Belgia, 2019) și 59 % (Austria, 2020) și 62 % (Suedia, 2014) (Figura 10.6).
• Instantanee ale diagnosticului și tratamentului VHC în mai multe țări europene oferă o perspectivă asupra legăturilor cu asistența medicală. În 2022, datele de la programele de tratament din Grecia au indicat că, din 26 % de persoane care își injectează droguri testați pozitiv pentru ARN VHC, 85 % au raportat că li s-a prescris tratament, iar 54 % din cei care au primit un diagnostic de VHC au finalizat tratamentul. Un studiu anual de seroprevalență efectuat în Norvegia în rândul persoanelor care și-au injectat droguri cel puțin o dată în viață care frecventau serviciile pentru consumul de droguri din Oslo a constatat o scădere mare a prevalenței ARN VHC între 2015 (46 %) și 2022 (8,9 %), reflectând impactul măsurilor de prevenire și tratament.
• În 2023 s-a semnalat că persoanele care își injectează droguri s-au confruntat cu restricții instituționale în accesul la tratament antiviral, cu acțiune directă împotriva VHC în 5 state membre ale UE.
• Estimările pentru infecția cu VHB (măsurată prin prezența antigenului de suprafață al hepatitei B), derivate din cele mai recente studii de seroprevalență în rândul persoanelor care își injectează droguri, au variat de la 0,4 % (Cehia, 2022) la 5,3 % (Spania, 2021).
• În 2023, existau 20 de state membre ale UE cu o politică privind hepatita virală care includea și persoanele care își injectează droguri. Integrarea testării și a tratamentului pentru VHC, VHB și HIV în serviciile de reducere a consecințelor negative și de asigurare a tratamentului antidrog, este esențială pentru atingerea obiectivelor de continuitate a îngrijirii pentru persoanele care își injectează droguri.

 

      Dovezi slabe |     Dovezi moderate

Date sursă

Afișează tabelele sursă